În Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupéry spunea așa: L’essentiel est invisible pour les yeux, on ne voit bien qu’avec le coeur. Noi suntem de părere că așa e și cu arta. Nu e de ajuns să o privești dacă n-o vezi și cu „ochii minții”, dacă n-o treci prin suflet, sublimând-o și făcând-o (chiar și într-o mică măsură) a ta. De aici începe povestea Intuiției lui Obie Platon, prima pictură murală de asemenea dimensiuni tradusă în întregime în Braille.
“Art should comfort the disturbed and disturb the comfortable.”
Dar ce te faci atunci când cei care au cea mai mare nevoie de artă și de conotațiile ei nu au acces la ea? Mulți dintre noi nu am fost educați să privim și să interpretăm arta vizuală, așa că ne simțim stingheri în muzee și-n galerii de artă. Dar noi, de bine, de rău, avem acces la ea. Nu ne împiedică nimeni s-o vedem și s-o întoarcem pe toate părțile, după puterea curiozității noastre.
În schimb nevăzătorii nu sunt atât de norocoși. Excluși de-a lungul timpului din rândul publicului amator de artă, nu s-au putut bucura de picturi, colaje și alte opere de artă. Cu atât mai puțin de arta stradală. Din ce în ce mai multe muzee au înțeles nevoia de accesibilitate și au început fie să traducă descrierile picturilor în Braille, fie să ofere ghiduri audio care să-i ajute pe nevăzători să experimenteze magia artei vizuale.
Unii curatori merg și mai departe, provocând publicul să interacționeze cu texturile și alegând opere pe care artiștii le-au creat utilizând tehnici asemănătoare imprimării 3D, pentru ca nevăzătorii să poată intra mai ușor în universul picturii lor. Unseen Art Alternatives este un ONG care a printat 3D opere clasice, oferindu-le pentru prima dată nevăzătorilor ocazia să interacționeze cu ele și să le perceapă mai în detaliu:
În street art, totuși, e mai greu să oferi acest gen de experiență.
Dar nu imposibil. Arta urbană a fost dintotdeauna caracterizată de accesibilitate și disponibilitate: coborâtă de pe pereții pretențioși ai galeriilor, arta ajunge în stradă, unde bucură privirea trecătorilor și abordează probleme mult mai apropiate de universul și reperele culturale ale omului de rând.
Atunci când am început să ne gândim la posibile teme și direcții pentru ZidArt, prioritare au fost incluziunea socială și dorința de a oferi vizibilitate grupurilor vulnerabile. Ne-am dorit să le spunem povestea într-un mod cât mai frumos și mai fidel cu putință. Iar una dintre cele mai monumentale lucrări (și cea de care suntem cei mai mândri) este cea făcută de Obie Platon.
Pe lângă faptul că se întinde pe o suprafață de 250 mp și că a fost realizată cu vopsea purificatoare de aer (căreia i-am făcut elogiul într-o postare precedentă), ea se adresează nevăzătorilor. Așa că, în mod firesc, a trebuit să fie în primul rând accesibilă celor căreia le este dedicată.
Mulțumită implicării filialei din Bacău a Asociației Nevăzătorilor din România (și, mai ales, a doamnei Laura Damian, directoarea asociației), am reușit să înțelegem mai bine provocările cu care se confruntă zi de zi persoanele cu dizabilități vizuale din Bacău:
➤ lipsa locurilor de muncă
➤ adapatrea trecerilor de pietoni (acustic sau tactil)
➤ etichete braille în marketuri
➤ transportul în comun adaptat persoanelor nevăzătoare prin sonorizarea staţiilor de autobuz
➤ acceptarea câinilor ghid în instituţii
Tot alături de oamenii inimoși de la Asociație, am reușit să și traducem în Braille ceea ce Obie a așezat pe perete, realizând astfel prima lucrare de artă murală din lume accesibilă nevăzătorilor:
Lucrarea reprezintă portretul unui nevăzător care își imaginează propriul său univers în culori vii și pline de speranță, în ciuda presiunii dizabilității sale. Scopul, evident, este acela de a atrage atenția asupra problematicii incluziunii sociale a persoanelor cu dizibilități. În același timp, este un tribut adresat nevăzătorilor și a super-puterii lor de a explora lumea într-un mod aparte.
„Intuiția” citită
Sperăm din suflet ca acest gest să prindă rădăcini și să se ramificie în niște direcții care să le fie benefice celor pe care îi ascultăm și cărora le dăm povestea mai departe. Sperăm la artă accesibilă nevăzătorilor, la programe adaptate nevoilor lor și la o lume pe potriva celei pe care o văd ei cu inima.
